Cine se mântuiește

Sfântul Clement Romanul, Epistola către corinteni (I), cap. XXXV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1969), vol. 1, pp. 64-65

„Cât de fericite și minunate sunt darurile lui Dumnezeu, iubiților! Viață în nemurire, strălucire în dreptate, adevăr în îndrăznire, credință în încredere, înfrânare în sfințenie. Și acestea cad sub înțelegerea noastră. Dar oare acelea care sunt pregătite celor ce-L așteaptă pe El? Pe acelea le cunoaște Însuși Creatorul și Părintele Cel Preasfânt al veacurilor (I Timotei 1, 17); El cunoaște mărimea și fru­mu­sețea lor. Noi să ne luptăm, deci, să fim găsiți în numărul celor care-L așteaptă, ca să avem parte de darurile cele făgăduite. Dar cum va fi asta, iubiților? Dacă va fi întărită mintea noastră cu credința în Dumnezeu, dacă vom căuta cele bine plăcute Lui și bine primite de El, dacă vom săvârși cele potrivite voinței Lui celei neprihănite și dacă vom merge pe calea adevărului, aruncând de pe noi toată nedreptatea și răutatea, lăcomia, certurile, purtările rele, vicleniile, clevetirile, vorbitul de rău, ura de Dumnezeu, mândria, îngâmfarea, slava deșartă și neiubirea de străini. Cei care fac acestea sunt urâți înaintea lui Dumnezeu; și nu numai cei care le fac, ci și cei care îi laudă (Romani 1, 32). (...) Înțelegeți dar, acestea, cei care uitați pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă răpească ca un leu și să nu mai fie cel care izbăvește. Jertfă de laudă Mă va slăvi și acolo este calea în care voi arăta lui mântuirea lui Dumnezeu (Psalmi 49, 23-24).”

(Cuvânt patristic, Pr. Narcis Stupcanu)