Drumul către casa unui prieten nu este niciodată lung

Prietenia este subiectul multor teme de discuție, recomandări de parenting, cântece și romane sau chiar basme și mituri. Majoritatea oamenilor înțeleg prietenia ca pe o bucurie și unii ca pe o responsabilitate. Proverbul românesc ­„Cine caută prieteni fără cusur, fără prieteni rămâne” ne spune că nu există om perfect și e nevoie de îngăduință. În același timp avem afirmația că „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune”.

Cel care are curajul de a se vedea pe sine și a fi sincer cu sine însuși are putința de a se bucura de ceea ce trăiește. Ne este ușor astăzi să ne pierdem cu firea și mai ales să abandonăm firescul relațiilor cu cei din jurul nostru. Nu este important ce substitute găsim, ci dacă această retragere ne este benefică. Studiile ne spun însă ceva important despre singurătate și despre importanța unei relații bune cu cei de lângă noi.

Cel mai lung studiu legat de fericirea umană a descoperit că de fapt ce contează cu adevărat în viața unui om nu este bogăția acumulată, ci este relația cu semenii. Relațiile bune ne mențin mai fericiți și mai sănătoși.

Și asta se poate remarca în trei idei importante ce pot fi considerate concluzii ale studiului: Prima este aceea că relațiile sociale ne fac bine și singurătatea ucide. Oamenii care se simt singuri trăiesc mai puțin, sănătatea lor începe să îi părăsească mai devreme și declinul cerebral apare mai devreme. Pe scurt: se pare că oamenii cu legături sociale mai bune cu familia, prietenii și comunitatea din care fac parte sunt mai fericiți, mai sănătoși și trăiesc mai mult decât cei cu legături mai slabe.

A doua mare lecție învățată e că „nu contează doar numărul de prieteni sau dacă ești sau nu într-o relație stabilă, ce contează e calitatea relațiilor tale apropiate. A trăi în conflict e foarte dăunător sănătății noastre. Căs­ni­ciile cu conflicte mari, de exemplu, fără prea multă afec­țiune, se dovedesc a fi mult dăunătoare sănătății, decât di­vor­țul. A trăi în relații bune și calde este protectiv. Autorii studiului au reușit să prezică modul în care subiecții îmbătrânesc în funcție de gradul de mulțumire pe care aceștia îl aveau în rela­țiile lor cu ceilalți”.

O a treia lecție pe care cercetătorii ne-o împărtășesc public ­este aceea că aceste relații bune ne ajută să ne menținem și mintea sănătoasă pe o perioadă lungă. Această confirmare științifică a unui fapt cunoscut în mai multe culturi în cadrul înțelepciunii populare este explicat de către actualul director al studiului, Robert Waldinger: „A te afla într-o relație unită și stabilă cu cineva, la ­80-90 de ani, îți oferă protecție. Oamenii în astfel de relații, în care simt că se pot baza cu adevărat pe celălalt la nevoie, au memoria bună un timp mai îndelungat. Oamenii aflați în relații în care simt că nu pot conta pe celălalt, aceia vor resimți mai devreme un declin al memoriei. Iar relațiile bune nu trebuie să fie mereu calme. Unele cupluri octogenare se pot ciondăni cât e ziua de lungă. Dar câtă vreme simt că se pot baza cu adevărat pe celălalt la greu acele certuri nu le afectează memoria”.

Nu ne este ușor să recu­noaștem că știința prin aceste studii ne arată un aspect al vieții noastre care poate că a fost neglijat într-o oarecare măsură.
E bine să auzi dintr-un proverb popular: „Un prieten face mai mult decât o pungă cu bani” și să înțelegi și științific.

Chiar și sociologia ne vorbește despre aceste relații. Ferdinand Tönnies a fost un sociolog german care a introdus diferența dintre termenii de societate și comunitate. Tönnies a observat că legăturile tradiționale de familie, rudenie și religie care oferă baza legăturilor sociale, valorilor și interacțiunilor într-un Gemeinschaft (comunitate) sunt deplasate de raționalitatea științifică și de interesul propriu într-un Gesellschaft (societate). În timp ce rela­țiile sociale funcționează pe principiul cooperării într-o comunitate, concurența e mult mai prezentă într-o societate. Azi nu mai avem comunitățile rurale de acum 100 de ani, care au fost studiate în campaniile de cercetare sociologică și în care satul era un mod de a te raporta la viață, la celălalt din viața noastră. Dar avem încă comunități parohiale. În ele se pot forma prietenii și relații „de calitate” de tipul unor societăți în care contează mai mult persoana decât individul.

Știm că tot ceea ce vom oferi este ceea ce avem în interiorul nostru. Nu este destul să comunicăm foarte bine pentru a fi în comuniune cu celălalt. Dar putem să ne dăm seama ce ne face să fim împreună. Spunea cineva că familia se bazează pe trei piloni: rugăciunea împreună, masa și plimbarea împreună. Acestea ar deveni evenimente și prilejuri de întâlnire cu persoana celuilalt. Parafrazând afirmația Sfântului Ioan Hrisostom, ajungem la comuniunea în societate prin comuniunea în orașe și mai întâi în comuniunea din familia noastră.

Și pentru că vrem să trăim creștinește, ne putem aminti porunca iubirii dată de Mântuitorul, dar și îndemnul părintelui Arsenie Papacioc cu privire la această poruncă: „Dacă nu poți să iubești, măcar să nu urăști și ești pe treaptă”.