Un oraş mai sărac şi mai trist

Viața și istoria au tainele lor, greu de descifrat la o primă analiză superficială. Din seara zilei de 13 noiembrie, reputatul istoric și cercetător Sorin Iftimi a devenit o legendă a Iaşiului pe care atât de mult l-a studiat și iubit. Trecerea sa fulgerătoare la cele veșnice ne amintește încă o dată că viața este un dar de mare preț, pentru care trebuie să fim recunoscători lui Dumnezeu. Prin studiile și cercetările sale, precum și prin personalitatea sa de o noblețe rară, Sorin Iftimi a lăsat o lumină în viața celor care l-au cunoscut.

Cum să scriu despre istoricul și cercetătorul Sorin Iftimi la trecut?! Vestea a căzut peste noi ca o grea tristețe și nedrept tribut al vremurilor tulburi pe care le trăim. Reputatul istoric a plecat mult prea devreme dintre noi. A avut o bogată și apreciată activitate de muzeograf în cadrul Complexului Muzeal Național „Moldova”, autor a numeroase studii și volume de specialitate despre personalități istorice, clădiri și monumente ori evenimente petrecute în Iași și în zona Moldovei. Și cred azi că, fără istoricul și cercetătorul Sorin Iftimi, Iaşiul este mai sărac și mai trist.

Prestigiu dobândit prin muncă și pasiune

„La 56 de ani, istoricul Sorin Iftimi se afla la etapa deplinei maturităţi academice, exprimată cu autoritate în domeniile muzeografiei, heraldicii, genealogiei şi mai ales în câmpul pe care l-a cultivat cel mai stăruitor, al cunoaşterii trecutului oraşului Iaşi, într-o manieră proaspătă, ca metodă şi documentare. În fapt, Sorin Iftimi devenise sinonim cu enciclopedia istoriei oraşului Iaşi, pe care o exprima cu pasiune de fiecare dată când i se dădea ocazia, iar prilejurile, graţie recunoaşterii de care se bucura, în egală măsură între specialişti şi pasionaţi de istorie, erau uneori mai multe decât i-ar fi îngăduit-o ritmul unei vieţi obişnuite.

Structura omului blând, de la privire până la atitudine, una binevoitoare chiar şi faţă de cei care ar fi vrut să-l nedreptăţească, dar mai ales prestigiul dobândit prin muncă şi pasiune, îl făceau o prezenţă căutată în paginile publicaţiilor ştiinţifice, de cultură sau de popularizare, în comitetele redacţionale şi în emisiunile de radio şi televiziune. Răspundea tuturor întrebărilor şi solicitărilor, parcă temându-se să refuze pe cineva, înscriindu-se într-o veritabilă cursă a destăinuirii a câte ştia şi câte ar fi vrut încă să mai afle din tainele istoriei oraşului Iaşi.

Acum, în mod neaşteptat şi greu de acceptat pentru toţi cei care l-am cunoscut, citit şi auzit, s-a aşternut tăcerea, acolo unde ar fi fost încă multe de spus”, informează Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” al Academiei Române - filiala Iași.

I-am ascultat de multe ori discursul cald, încărcat cu informații istorice, dar și cu aspecte care-l făceau accesibil și plăcut publicului larg. În calitate de reporter, am avut de mai multe ori bucuria de a dialoga pe diferite teme istorice. Chiar dacă era ocupat cu diverse proiecte la care lucra, mereu a răspuns solicitărilor adresate. Cu modestie și noblețe aristocrată vorbea despre istoria Iaşiului și a țării cu o pasiune care răzbătea din toți porii ființei sale, așezată, azi, ca o legendă în istoria cetății Iaşilor.

Activitate științifică de excepție

Prestigioasa activitate științifică a cercetătorului și istoricului Sorin Iftimi a fost prezentată de Complexul Muzeal Național „Moldova” din Iași pe pagina de Facebook a instituției. Astfel aflăm că Sorin Iftimi a fost absolvent al Facultății de Istorie a Universităţii „Alexandru loan Cuza” din Iași în 1993; muzeograf în cadrul Muzeului de Istorie a Moldovei din structura Complexului Muzeal Național „Moldova”, între anii 1995 și 1999 și, respectiv, 2008 și 2021; în perioada 2000-2008, cercetător la Centrul de Istorie și Civilizație Europeană din cadrul Academiei Române - filiala Iași; a obținut titlul de doctor în istorie, în 2006, la Facultatea de Istorie-Filo­sofie-Geografie a Universității din Craiova, cu teza „Curtea Doamnei în Moldova și Ţara Românească (XV-XIX)”. În perioada 2009-2013 a predat în cadrul Masterului de patrimoniu mobil și turism cultural, organizat de Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru loan Cuza” din Iaşi, iar în 2015 a obținut atestatul de expert în bunuri arheologice şi istorico-documentare, istorie modernă, memorialistică, emis de Ministerul Culturii.

A fost decorat cu Medalia „Meritul Cultural”, clasa a II-a, categoria F - „Promovarea culturii”, în 2004.

De asemenea, a fost membru al unor societăți, comisii și comitete științifice: membru al Comisiei de Genealogie, Heraldică şi Sigilografie a Academiei Române, din 1 iunie 1993; membru al Biroului Zonal Moldova pentru avizarea heraldicii teritoriale, din februarie 2003; membru fondator al Institutului Român de Genealogie şi Heraldică „Sever Zotta” - în comisia de cenzori din ianuarie 2003 şi în consiliul științific din mai 2008; membru fondator al Societăţii de Genealogie și Heraldică „Paul Gore” din Republica Moldova, 1999; membru fondator al Societăţii Române de Vexilologie, București, 1997.

A făcut parte din colegiile de redacţie ale unor publicații științifice: „Cercetări istorice” (serie nouă), revista Muzeului de Istorie a Moldovei Iași, XVI (1997), secretar științific de redacție; „IOAN NECULCE (serie nouă). Buletinul Muzeului de Istorie a Moldovei”, Iaşi - nr. 1 (1995) membru în comitetul de redacție, II-III (1996-1997), secretar științific de redacție; „Arhivele Moldovei”, revista Arhivelor Naţionale Iaşi, II-III (1997-1998) - membru în secretariatul de redacție; „Arhiva Genealogică”, Iași, din 1998, asistent de redacție.

S-a impus ca unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați istorici, cu o activitate științifică prolifică, adesea interdisciplinară, dar și de valorificare prin expoziții și publicații a rezultatelor cercetărilor sale.

Sunt sigură că mai avea multe de spus despre istoria țării și a Iaşiului, dar acum noi îndreptăm un gând pios de recunoștință. Dumnezeu să îi vegheze odihna veșnică!