Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Liturgica Micul catehism: De ce S-a răstignit Domnul pe cruce?

Micul catehism: De ce S-a răstignit Domnul pe cruce?

Un articol de: Pr. Gheorghe Mihăilă - 04 Martie 2009

Crucea pe care a fost răstignit Hristos a fost altarul pe care Domnul S-a jertfit pentru oamenii din toate timpurile. Acest adevăr ni-l spune Sf. Ap. Pavel în Epistola către Evrei: „Iar Hristos venind Arhiereu al bunătăţilor viitoare, nu prin sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său a intrat El o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, şi a dobândit o veşnică răscumpărare. Că, de vreme ce sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa de junince, stropind pe cei spurcaţi, îi sfinţeşte spre curăţirea trupului, cu cât mai vârtos sângele lui Hristos, Care prin Duhul cel veşnic S-a adus lui Dumnezeu pe Sine jertfă fără de prihană, va curăţi cugetul nostru de faptele cele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu“.

Răstignirea pe cruce a Mântuitorului a avut loc din mai multe motive: a) în acceptarea morţii celei mai ruşinoase din partea Fiului lui Dumnezeu s-a arătat cât de mare a fost smerenia şi iubirea Lui pentru noi; b) ca să moară înălţat spre cer, dar cu privirea şi cu braţele deschise spre lume, arătând că Se aduce jertfă Tatălui, dar cu iubire faţă de lume; c) moartea prin răstignirea pe cruce era moartea cea mai ruşinoasă, căci cu această pedeapsă erau osândiţi cei mai mari tâlhari. Dacă păcatul e neascultare de Dumnezeu şi lucrare împotriva Lui, răstignirea lui Iisus Hristos de către oameni, fiind cea mai duşmănoasă fapta împotriva lui Dumnezeu, e cea mai grozavă faptă a păcatului din om.

„Acesta a fost, aşadar, scopul Domnului, ca, pe de o parte, să asculte de Tatăl până la moarte, ca un om, pentru noi păzind porunca iubirii, iar pe de alta, să biruiască pe diavol, pătimind de la el prin cărturarii şi fariseii puşi la lucru de cel rău. Astfel, prin faptul că S-a lăsat de bunăvoie învins, a învins pe cel ce nădăjduia să-L învingă şi a scăpat lumea de stăpânirea lui“, ne învaţă Sf. Maxim Marturisitorul.

Când se gândesc la moartea pe cruce a Domnului, creştinii îşi amintesc de grozăvia păcatelor lor, dar, în acelaşi timp, şi de iubirea nemărginită a Domnului, Care a spălat păcatele oamenilor prin jertfa de pe cruce.

 

 

 

Citeşte mai multe despre:   Rastignirea Domnului  -   Sfanta Cruce