Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri Pastoraţia omului aflat în faţa suferinţei şi a morţii

Pastoraţia omului aflat în faţa suferinţei şi a morţii

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Un articol de: Ioan Bușagă - 31 Martie 2011

Ieri s-au desfăşurat în incinta Paraclisului Colentina lucrările conferinţei preoţilor din cimitirele de stat din Bucureşti. Conferinţa "Omul în faţa suferinţei şi a morţii" a fost prezidată de Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Conferinţa preoţilor din cimitirele de stat din Bucureşti a fost precedată de săvârşirea Sfintei Liturghii la paraclisul din cadrul Cimitirului Colentina. Pentru a se evidenţia tema conferinţei, părintele Gheorghe Ristea, de la paraclisul din incinta cimitirului Ghencea II - Domneşti, a susţinut un referat în care a arătat că omul contemporan, în faţa suferinţei şi a morţii, se confruntă cu o gravă problemă existenţială. "Omul contemporan numai când se întâlneşte cu suferinţa şi cu moartea îşi dă seama că nu a adunat nimic bun în sufletul său. În cazul celui bolnav incurabil sau aflat în faze terminale, o ispită grozavă o reprezintă întrebările: De ce eu? De ce acum? Oare mă vede Dumnezeu? ş.a. Fiecare bolnav îşi răspunde sieşi în funcţie de bagajul său spiritual sau de credinţa ori de necredinţa sa. Însă prin boală cunoaştem lucrarea lui Dumnezeu. Omul care suferă cu credinţă descoperă această pedagogie a bolii. Sfântul Vasile cel Mare spune: "Credinţa puternică presupune o gândire permanentă la Dumnezeu, aşa cum ne învaţă Sfântul Grigorie de Nazianz, căci de Dumnezeu trebuie mai degrabă să ne amintim decât să respirăm". În felul acesta, suferinţa şi boala pot fi depăşite. Pentru omul care nu a cunoscut suferinţa personal şi pe care nu l-a îndurerat suferinţa altora, drumul de la starea lui la această înţelegere a bolii este foarte lungă, uneori imposibil de ajuns. De asemenea, pe fiecare creştin, fiecare penitent care se află în faţa noastră trebuie să-l învăţăm că nu trebuie să-i fie frică de moarte şi să nu aibă niciodată reţinerea că moartea reprezintă sfârşitul, ci ea reprezintă o punte de trecere pentru viaţa cea veşnică", a subliniat părintele Gheorghe Ristea.

Pastoraţia familiilor îndoliate

Dacă faţă de omul care se află în faţa suferinţei şi a morţii este nevoie de o atenţie specială, cu atât mai mult faţă de persoanele cărora le-a trecut sabia morţii prin inimă, pierzând pe cineva drag. "De cele mai multe ori am întâlnit persoane care au reacţionat într-un mod necreştinesc. Mulţi dintre ei nu au avut niciodată vreo legătură cu Biserica, sunt foarte revoltaţi şi de multe ori intervenţia preotului în astfel de situaţii mai mult agravează situaţia. La conferinţa precedentă de la cimitirul "Izvorul Nou" am ascultat un citat foarte frumos din "Cuvântul către o văduvă tânără", a Sfântului Ioan Gură de Aur, în care sfătuieşte clerul ca în astfel de evenimente, când durerea este foarte mare, membrul sau membrii familiei să fie lăsaţi o vreme în pace pentru a se linişti sufleteşte. Iar după o anumită perioadă, abia atunci îi putem întări cu sfatul sau mângâia cu cuvântul. Un asemenea caz am avut la începutul pastoraţiei mele în cimitir, un caz foarte dureros şi şocant pentru perioada de început a slujirii mele. Unei mame i-a murit copilul într-un accident şi era disperată. Am făcut rânduiala înmormântării pruncilor, copilul avea sub 7 ani, şi la un moment dat, la mormânt se toarnă untdelemn şi vin peste trupul mortului. Ulterior, mi-a mărturisit că atunci când a văzut acest gest al meu "i-a venit să sară să mă strângă de gât", aşa mi-a spus. A înţeles mai târziu simbolistica gestului meu şi acum este una dintre membrele active de la capela cimitirului unde slujesc. Durerea ei încă persistă, dar a înţeles că pruncul ei este într-un loc mai bun şi mai frumos", a spus părintele Augustin Motoc, de la Capela cimitirului Metalurgiei.

Conferinţa a fost organizată de Sectorul Social-filantropic şi misionar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, prin părintele Petre Moise, coordonatorul preoţilor de cimitire din cadrul Arhiepiscopiei Bucureştilor. Au mai participat părintele consilier Viorel Ionuţ Iordăchescu şi inspectorul Eugen Bucur, ambii din cadrul Sectorului Social-filantropic şi misionar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

După prezentarea referatului, PS Varsanufie Prahoveanul a îndemnat preoţii să

se implice mai mult în pastoraţia celor aflaţi în suferinţă şi au fost discutate problemele cu care se confruntă preoţii din cimitirele de stat din Bucureşti.