Ce-au sustinut ?
Dorin, 25-01-2008 23:10
Nu putea fi falsificare mai grosolana a istoriei: Sfintii Grigorie de Nyssa si Maxim Marturisitorul sustinand blestematiile lui Origen. E grav ca intr-un cotidian ortodox nu se face diferenta intre sfinti si eretici, intre invatatura crestina si cea gnostica. Iata un fragment despre invataturile lui Origen: “Acestea sînt dogme ale Elinilor. [...] Toate sînt minciuni, toate întunerec, toate rătăcire, toate înstrăinare de Dumnezeu. Fugi de ele, frate, ca să nu se întărească cuvîntul lor în inima ta. Ele uscă lacrimile, orbesc inima, şi, simplu, pierd pe oamenii ce le bagă în seamnă” (Sf Varsanufie si Ioan, intrebarea 600, Filocalia 11). As vrea sa vad si eu un citat de la Sf Grigorie si Maxim in care ei ar sustine apocatastaza IN SENS ORIGENIST !

Ăsta sigur e ziar ortodox?
Vlah, 25-01-2008 13:04
Vedeţi Filocalia vol. II, pag. 264 (versiunea electronică).
Sf. Maxim Mărturisitorul nu numai că neagă apocatastaza origienistă, dar şi îl apără pe Sf. Grigorie al Nyssei de aceste acuzaţii!
Să vă fie ruşine că scorniţi unele ca acestea despre Sf. Părinţi! Dacă o auzeam de la protestanţi nu mă miram, dar să citeşti una ca aceasta într-un ziar ce se pretinde ortodox....
Ruşine.

Sf. Parinti nu sustineau apocatastaza
Alexandru Iftime, 25-01-2008 11:59
Sf. Grigorie de Nyssa scrie: "...ce mangaiere mai ramane din nadejdea in viitor pentru cel ce a primit o pedeapsa lunga cat vesnicia? La vorbele acestea invatatoarea zise: De aceea trebuie sa avem grija, fie sa ne pastram sufletul neatins de manjirea pacatului, fie, daca lucrul acesta nu este cu putinta din pricina slabiciunii naturii noastre, abaterile noastre de la virtute sa fie cat mai mici si lesne de vindecat" ("Despre suflet si inviere", Ed. Herald, 2003, p. 63-64)
Este explicit aici ca Sf. Grigorie accepta ideea de pedeapsa vesnica, deci respinge pe cea de apocatastaza. Daca nu il suspectam pe Sfant de inconsecventa, va trebui sa respingem acele interpretari care il vad acceptand apocatastaza.
Iar Sf. Maxim Marturisitorul scrie: "[sufletul] cazand in patimi de necinste, va fi aruncat in viitor, dupa cuviinta, din slava dumnezeiasca, luand ca osanda infricosata pe vecie nesfarsita instrainare de Dumnezeu" (Ambigua, ed. IBMBOR, 2006, p. 332). Este evident ca Sf. Maxim respinge aici apocatastaza. El, de altfel, a combatut mereu numeroasele erori ale origenismului (vezi si notele Pr. D. Staniloae la volumul citat).

Barfe origeniste aduse Sf. Maxim?!
Ioan, 24-01-2008 15:49
In primul rand, se cuvine a il cinsti pe Sf. Maxim aducand aminte ca marturisirea dreptei credinte s-a soldat, pentru sfantul parinte, cu taierea limbii sale si cu taierea mainii drepte.
Apoi, este o dovada de necinste sa atribui Sf. Maxim Marturisitorul erezia origenista. Stim ca este la moda sa spui despre mai toti Sfintii Parinti ai Bisericii Ortodoxe ca ar fi origenisti, insa este pur si simplu minciuna sfruntata sau nestiinta care nu se poate scuza la un cotidian ce se doreste a fi canal mediatic al patriarhiei.
De ce se doreste reabilitarea lui Origen?! Nu e limpede ca Domnul nu mantuie pe nimeni impotriva vointei sale? De cand este mantuirea impusa, o necesitate? Atat duhurile rele cat si urmatorii lor se vor chinui vesnic pentru ca asta au ales, nu pentru ca nu ar vrea cineva sa se mantuiasca.
Fie si prin o cercetare sumara, se poate gasi un comentariu al Sf. Maxim referitor la versetul ''Caci vremea este ca sa inceapa judecata de la casa lui Dumnezeu. Iar daca incepe intai de la noi, care va fi sfarsitul celor ce nu asculta de Evanghelia lui Dumnezeu? Si daca dreptul abia se mantuieste, unde se va arata necredinciosul si pacatosul?''
Citam:
"Din pricina aceasta marele Apostol ii plange pe cei neascultatori in cele ce urmeaza, zicand: ''Iar daca dreptul abia se mantuieste, unde se va arata necredinta si pacatosul? ''Drept'' numeste pe cele credincios si pe cel ce pastreaza harul dat lui la Botez, pazind prin multe patimiri nesmulsa din el infierea prin Duhul. Iar ''mantuire'', harul deplin al indumnezeirii, pe care-l va da Dumnezeu celor vrednici si pe care abia il va primi cel ce staruie cu toata puterea in toate cele dumnezeiesti. In sfarsit ''necredincios'' si ''pacatos'' numeste pe cel strain de harul Evangheliei; ''necredincios'' pentru necredinta in Hristos, iar ''pacatos'' pentru faptura cea veche, care se mentine vie in el prin stricaciunea patimilor. Sau poate ''necredincios'' a numit Scriptura pe cel lipsit cu totul numai de cunostinta cea intru Hristos, iar ''pacatos'' pe cel ce crede, dar calca poruncile evanghelice, care pastreaza curata camasa nestricaciunii primita prin sfantul Botez. Locul acestora, al necredinciosului si al pacatosului, nu e cunoscut cel ce cultiva cat de cat cunostinta tainica. Caci cuvantul ''unde'', indica desigur un loc, care nu e lipsit de circumscriere spatiala. Fata de locul acestora, locul dreptului se deosebeste prin aceea ca el nu mai e infatisat prin cuvantul ''unde'', caci dreptul a primit prin har, ca loc mai presus de ''unde'', pe Dumnezeu insusi, cum i s-a fagaduit. Caci Dumnezeu nu este ''undeva'', ci in chip absolut dincolo de orice ''unde'' si in El este locasul tuturor celor mantuiti, dupa cum s-a scris: ''Fii mie Dumnezeu ocrotitor si loc intarit, ca sa ma mantuiesti''. Si tot cel ce nu se va impartasi de El, spre a primi din relatia cu El fericirea, va fi asemenea unui madular al trupului lipsit cu totul de lucrarea de viata datatoare a sufletului."
Deci daca dreptul abia se mantuieste, asa cum arata si Sf. Maxim, cum ne vom mantui noi, care suntem nepasatori fata de o astfel de chemare si fata de deplinatatea harului Bisericii noastre?