Scăpaţi de tuse şi gripă cu tratamente naturiste

• E-mail
• Print
• RSS
• digg Facebook Twitter Stumble Reddit del.ico.us Buzz
• Text

În această perioadă rece, prin inspiraţie, intră în plămâni aer prea rece şi prea umed, uneori încărcat cu agenţi patogeni, care declanşează o serie de „boli de piept“, adesea cu grave complicaţii, în funcţie de capacitatea de rezistenţă a organismului. Tusea este simptomul cel mai des întâlnit în bolile aparatului respirator. Acest act reflex constituie o reacţie de eliminare a corpurilor străine pătrunse pe căile respiratorii (fragmente de alimente, corpuri dure, gaze iritante, produse inflamatoare, mucozităţi).

La fel de frecventă în sezonul rece este gripa, o boală acută, contagioasă, care, deşi pare o boală banală, cu o durată normală de numai 6-7 zile, trebuie să fie tratată cu mare grijă, pentru a evita complicaţii agravante.

Ca urmare a stimulării unor terminaţii nervoase din mucoasa respiratorie se declanşează o inspiraţie scurtă şi adâncă urmată de o expiraţie bruscă, spontană şi zgomotoasă, datorită închiderii traheei, în grade diferite.

Tusea uscată este provocată de iritaţiile mucoaselor care căptuşesc căile respiratorii. Fiind fără expectoraţii, devine foarte obositoare şi greu de suportat, repetându-se, la scurte intervale, atât ziua, cât şi noaptea.

Tusea umedă constă din eliminarea unor secreţii ale mucoaselor căilor respiratorii (spută, mucus, secreţii nazale, sânge), care învelesc eventuale corpuri străine din plămâni şi le transportă spre exterior prin mişcări ritmice şi bine coordonate ale cililor.

Tusea convulsivă, denumită pertusis, este o boală infecto-contagioasă, întâlnită frecvent la copii preşcolari şi şcolari, mai ales la vârste sub 3 ani, punându-le viaţa în pericol. După o incubaţie de 7-14 zile, se declanşează inflamaţia acută a căilor respiratorii, cu crize violente de tuse spastică, mai ales noaptea, uneori cu vărsături. În bronhii se adună cantităţi mari de secreţii, la început fluide şi apoi vâscoase, care necesită a fi eliminate pentru a evita asfixierea şi voma. În timpul crizelor, bolnavul devine cianotic (se înroşeşte sau se învineţeşte uşor), nu are poftă de mâncare, ochii îi lăcrimează şi se îneacă cu propriile secreţii care se îngrămădesc în piept şi frânează respiraţia, provocând starea de răguşeală. Maladia poate să dureze circa 6 săptămâni, deşi respiraţia gâfâitoare (denumită „cântecul cocoşului“) persistă, în unele cazuri, câteva luni de zile, mai ales pe fondul unei noi infecţii sau iritări ale căilor respiratorii superioare. La copiii sub 2 ani, tusea convulsivă este o boală foarte gravă, cu complicaţii care pot duce la o mortalitate de 1-2%.

Tratamente recomandate pentru tuse

Cea mai frecvent utilizată reţetă în medicina casnică are la bază ceapa, din care se prepară un suc stors din aproximativ 100 g ceapă coaptă în spuză, din care se beau câte 2-3 linguri. O altă reţetă foloseşte un decoct din două cepe cu coajă, tăiate mărunt, şi trei nuci zdrobite, fierte împreună într-un litru de apă, timp de 10-15 minute; se îndulceşte cu miere de albine şi se bea întreaga cantitate prin înghiţituri mici, în cursul unei zile, având efecte emoliente, expectorante şi imuno-stimulatoare.

Acţiune deosebită în calmarea tusei are infuzia din flori de tei, un valoros remediu natural, cu o multitudine de calităţi neurosedative, antispastice, sudorifice, antiinflamatoare ale căilor respiratorii superioare, emoliente ale secreţiilor pulmonare şi expectorante. Ceaiul se prepară dintr-o linguriţă flori uscate la 200 ml apă clocotită şi se beau 2-3 căni pe zi, îndulcite cu miere sau zahăr.

Alte infuzii pentru calmarea tusei folosesc:

- flori de soc, podbal, salcâm, bujor (petale), mac roşu (petale), trandafir de dulceaţă (petale), lavandă, nalbă mare, ciuboţica-cucului, lumânărică, piersic, porumbar;

- frunze de mentă, patlagină, salvie;

- herba de isop, cimbru, cimbrişor, busuioc, trei-fraţi-pătaţi, sunătoare, cimbru de cultură, busuioc sălbatic, cătuşe, sovârv, brâncuţă, toporaşi, unguraş;

- muguri de brad şi pin;

- fructe zdrobite de ienupăr, măceş şi fenicul (pentru copii).

Sunt mult utilizate câteva amestecuri de plante, verificate, în decursul timpului, pentru eficienţă în combaterea tusei:

- pătlagină, lumânărică, podbal, soc şi mierea ursului;

- lumânărică, ciuboţica- cucului, nalbă mare;

- tei, ciuboţica-cucului, nalbă de grădină, cimbru de cultură, isop, trei-fraţi-pătaţi, fenicul;

- patlagină, tei, podbal, coada-şoricelului, limba-mielului, limba-câinelui, muşchi-de-piatră.

Alte produse antitusive sunt siropurile din muguri de brad şi de pin.

Comprese şi băi fierbinţi

În uz extern sunt eficiente:

- comprese calde pe gât şi piept, în faza de debut, cu decoct de muşeţel;

- comprese cu bitter suedez aplicate pe piept, după ungere prealabilă cu alifie de gălbenele;

- cataplasme cu răşină de brad topită în ceară (părţi egale);

- cataplasme calde cu făină de muştar, cu făină de in sau frunze proaspete de brânca ursului;

- băi fierbinţi de mâini şi de picioare, dimineaţa şi seara, timp de 8 minute, cu extract de nalbă mare, mac, mentă, iarba mielului, rotungioară, pătrunjel şi toporaşi (în părţi egale);

- frecţii pe piept, de 3 ori pe zi, cu amestec din 2 linguri ulei de ricin şi 1 lingură ulei de terebentină după care se înveleşte cu o pătură.

Apiterapia recomandă:

- miere de albine (4 linguri) amestecată cu 4 linguri unt şi 100 ml alcool rafinat 30%, din care se ia câte o lingură dimineaţa, pe nemâncate;

- propolis mărunţit (1 linguriţă la 250 ml apă) se fierbe până scade la jumătate, se îndulceşte cu 2 linguri de miere şi se iau câte 3 linguriţe pe zi.

Reţete garantate, cu remedii la îndemână

Regimul alimentar va fi obişnuit, dar cu raţii sporite de legume proaspete (varză, salate crude, ridichi negre) şi de fructe (în special gutui), mesele fiind servite după accesele de tuse. Se recomandă:

- suc de lămâie obţinut prin stoarcerea unei lămâi într-un pahar cu apă caldă, se îndulceşte cu zahăr sau miere de albine şi se bea prin înghiţituri rare;

- sirop din 250 ml suc de morcov proaspăt, amestecat cu 3 linguri zahăr şi puţină apă; se fierbe până se îngroaşă ca un sirop şi se iau 3-4 linguriţe pe zi;

- sirop din 100 g căţei de usturoi zdrobiţi, care se infuzează, timp de 15 minute, în 250 ml apă clocotită; se adaugă 200 g zahăr şi se iau câte 2 linguri pe zi;

- decoct din 100 g frunze de salată verde în 150 ml apă; se fierbe 5 minute, se îndulceşte cu miere şi se beau câte 2 ceaiuri călduţe pe zi;

- lapte fierbinte într-o cană, îndulcit cu miere şi o lingură de sirop sau decoct de ceapă sau praz, care se consumă dimineaţa şi seara;

- sirop cu extract natural dintr-o ridiche neagră care se taie în două jumătăţi egale şi, în fiecare parte, se face o scobitură cu ajutorul unei linguri de fier; se umple, ras, cu zahăr sau miere, iar după 6 ore se formează un sirop cu extract din ridiche care se bea având efecte emoliente şi imuno-stimulatoare. Prepararea se repetă cu aceeaşi ridiche de 2-3 ori pe zi, astfel ca tusea să fie oprită după 2 zile consecutive de tratament;

- fiertură dintr-un pumn de ovăz într-un litru de apă dată în clocot 5 minute; se strecoară, se adaugă 3 linguri miere de albine, zeama unei lămâi sau 2 linguri sirop de zmeură şi se bea câte o cană în fiecare dimineaţă, pe stomacul gol;

- fiertură dintr-un ştiulete de porumb cu boabe galbene şi cocean roşu într-un litru de apă; când lichidul se colorează se strecoară şi se bea călduţ, timp de 2-3 zile;

- amestec din 10 cepe tăiate mărunt şi căţeii de la o căpătână de usturoi curăţaţi şi daţi pe răzătoare; se fierbe 5 minute într-un litru de lapte, se îndulceşte cu miere de albine şi se ia câte o lingură, la intervale de 2 ore, cu bune efecte în tusea convulsivă.

Regimul de viaţă

Întrucât tusea convulsivă are un caracter infecţios, se recomandă izolarea bolnavului la domiciliu într-o încăpere bine încălzită şi aerisită. Se interzice, în mod categoric, fumatul atât de către bolnav, cât şi de către persoanele care intră în încăperea celui suferind.

Zilnic se va face gimnastică respiratorie pentru reglarea funcţiilor plămânilor, precum şi un masaj energic, cu degetul, în scobitura osului stern de la baza gâtului.

La copiii care au intrat în contact cu bolnavii de tuse convulsivă este indicată vaccinarea preventivă, concomitent cu vaccinul dizenteriei sau tratament cu gamma-globulină, asigurând creşterea rezistenţei la infecţii. În cazul în care boala nu a fost tratată corect şi la timp, se pot produce complicaţii grave, cum ar fi congestie pulmonară cu febră mare, bronhopneumonie, congestie cerebrală cu hemoragii şi complicaţii nervoase (encefalită, paralizie şi retardare mentală).

Gripa, o boală extrem de contagioasă

Este o boală acută, destul de frecventă în sezonul rece al anului (ploi reci, vânturi, ceaţă, ninsori, viscole, temperaturi foarte scăzute). Are un caracter infecto-contagios, fiind provocată de peste o sută de tulpini de virusuri gripale (din serotipurile A, B, C).

Transmiterea bolii se realizează, de la persoane bolnave, prin picăturile de salivă emise prin tuse, strănut sau vorbire, punând în pericol viaţa celor din jur, mai ales la copii, bolnavi de afecţiuni cronice, persoane slăbite şi în vârstă de peste 65 de ani, cu carenţe vitaminice acute şi cu sistemul imunitar scăzut.

Potrivit statisticilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), pe plan mondial, există aproximativ un miliard de persoane cu risc crescut de îmbolnăvire gravă de gripă, care poate evolua spre pneumonie şi chiar deces.

Simptome ale bolii

După o incubaţie de câteva ore sau 1-4 zile, apar brusc simptomele caracteristice: tuse seacă, iritantă, strănut, febră mare (39-400C), guturai, scurgeri nazale, frisoane, senzaţie acută de frig, dureri de cap, lăcrimare, dureri şi roşeaţă în gât, răguşeală, dureri articulare şi musculare, indispoziţie, oboseală, somnolenţă, stare de astenie asociată cu transpiraţie.

Deşi pare o boală banală, cu o durată normală de numai 6-7 zile, gripa trebuie să fie tratată cu mare grijă, pentru a evita complicaţii agravante: pulmonare (bronşită, laringită, sinuzită, angină, pneumonie severă), neurologice şi digestive (greaţă, vărsături, diaree, dureri abdominale), apoi conjunctivită, meningită, otită, pericardită, miocardită şi chiar decese bruşte la copii şi bătrâni, în numai 24-48 ore. Cele mai frecvente epidemii de gripă survin pe neaşteptate şi sunt declanşate în aglomeraţii urbane, în colectivităţi de muncitori şi, mai ales, la copiii din creşe, grădiniţe, şcoli şi cămine.

Tratamente fitoterapeutice

Sunt recomandate ceaiuri fierbinţi din plante medicinale cu proprietăţi neurosedative, antiinflamatoare, emoliente, expectorante, sudorifice, antitusive şi de protecţie faţă de contaminarea virotică. Efectele cresc prin combinarea ceaiurilor cu aspirina preparată din scoarţă de salcie.

Luate intern, sunt indicate ceaiurile calde din flori de tei şi de soc (câte 1-2 linguriţe la o cană de apă), din care se beau 2-3 căni pe zi, îndulcite cu miere de albine, având acţiune sudorifică pentru declanşarea transpiraţiei. Consumate separat, sunt eficiente infuziile din:

- flori de ciuboţica-cucului;

- frunze de coacăz negru şi salvie;

- herba de cimbru, isop, busuioc, unguraş, ţintaură;

- fructe de anason.

Sub formă de decoct, prin fierbere 5-10 minute (2 linguri la 250 ml apă, din care se iau 3-4 linguri sau 2-3 căni pe zi prin înghiţituri rare), se folosesc:

- rădăcini de ciuboţica-cucului şi brusture;

- scoarţă de salcie pentru combaterea durerilor musculare;

- herba de ghinţură, scai vânăt şi traista-ciobanului.

Un decoct utilizat mult în medicina casnică se prepară din 3 cepe, care se fierb în 600 ml apă, până scade conţinutul la jumătate. După strecurare se adaugă trei linguri miere de albine şi o linguriţă tinctură de genţiană, din care se ia câte o lingură din oră în oră.

Amestecuri de plante recomandate

Formule de amestecuri cu mare eficienţă sunt:

- flori de tei şi soc, frunze de mentă, herba de nalbă mare şi fructe de măceş;

- flori de tei, frunze de salvie şi eucalipt;

- flori de tei, soc şi muşeţel, herba de cimbrişor şi sovârv, rădăcină de cerenţel şi scorţişoară (infuzie îndulcită cu miere);

- flori de tei şi soc, herba de ţintaură şi păpădie, scoarţă de salcie şi conuri de hamei;

- flori de tei, soc, muşeţel, lumânărică, porumbar şi creţuşcă şi scoarţă de salcie (decoct cu efecte sudorifice în infecţiile gripale);

- flori de tei, soc, salcâm şi trifoi roşu, frunze de coacăz negru şi urzică, herba de sovârv şi scoarţă de salcie (infuzie îndulcită cu miere).

Efectele acestor ceaiuri cresc simţitor dacă se adaugă o linguriţă de scorţişoară şi cuişoare, măcinate fin, care au acţiune antivirotică.

Alte preparate valoroase sunt:

- tinctură de ţintaură, din 20 g herba macerată 5 zile în 100 ml alcool 70%, din care se iau câte 30-40 picături de 3 ori pe zi, cu 60 minute înainte de mese;

- tinctură din 4 linguri de rădăcini de păpădie tocate mărunt şi macerate 3-4 ore în 500 ml rachiu; se bea câte un păhărel de 3 ori pe zi pentu combaterea frisoanelor;

- bitter suedez, din care se ia câte o linguriţă de 3 ori pe zi în ceai sau apă, cu 30 minute înainte de mese.

Frecţii pe piept cu oţet aromatizat

În tratamentele externe sunt recomandate:

- inhalaţii cu aburi fierbinţi din infuzie de busuioc, mentă, muşeţel şi chimion sau picături de ulei de pin şi lavandă (de 2-3 ori pe zi dintre care una seara la culcare);

- frecţii cu oţet aromatizat cu flori de lavandă (40 g), frunze de mentă (20 g), frunze de salvie (20 g), herba de cimbrişor (10 g) şi fructe de ienupăr (10 g); din amestec se iau 100 g la 1 litru oţet care se macerează 7 zile, se strecoară şi se fac frecţii pe piept;

- frecţii cu macerat din boabe de ienupăr (zdrobite şi lăsate 7 zile în 250 ml alcool 40%) sau cu oţet aromatic preparat prin macerarea, timp de 5 zile, din 100 g petale de trandafir (de dulceaţă) în 100 ml alcool 70% şi 900 ml oţet; se strecoară prin tifon cu stoarcere şi se fac 2-3 masaje pe zi;

- masaj general cu ulei eteric de molid pentru a mări capacitatea de rezistenţă a organismului, întărirea psihicului şi redarea încrederii în forţele proprii;

- băi fierbinţi la picioare cu flori de soc şi fân, sare (6 linguri la 2 litri apă) sau făină de muştar (250 g şi o lingură sare la 5 litri apă) pe durata de 10-15 minute, cu adaos treptat de apă fierbinte.

Cafeaua cu lămâie şi rom combate frisoanele

În primele 2-3 zile se va da bolnavului o alimentaţie uşoară, cu multe lichide (1,5 - 2 litri pe zi) sub formă de ceaiuri, supe calde, sucuri de legume (morcov, sfeclă roşie, varză roşie, tomate) şi sucuri de fructe (lămâi, portocale, grapefruit, mere).

Treptat, se introduc în hrana zilnică lapte cald, iaurt, frunze proaspete de mărar mestecate permanent şi crudităţi (salată verde, broccoli, varză, sfeclă roşie, morcov, castraveţi, tomate, pătrunjel, ceapă, ridichi, hrean, 2-3 căţei de usturoi înghiţiţi între mese). Se mai adaugă rasol din carne de vită, paste făinoase, compoturi îndulcite cu miere de albine şi fructe zemoase (caise, mere). O combinaţie savuroasă se poate obţine amestecând sucul de la 200 g lămâi cu miere de albine şi scorţişoară. La gripa cu frisoane puternice se recomandă o reţetă cu 4 linguriţe cafea măcinată fin care se fierbe în 250 ml apă; se adaugă zeama de la o lămâie şi 4 linguri rom, totul fiind băut într-o singură repriză.

Între mese se vor lua câte 1-2 linguriţe de bitter suedez şi o lingură cu fructe de cătină albă.

Vitaminele, barieră pentru virusul gripei

Permanent se va urmări asigurarea necesarului vitaminic (A, E, C, B) şi de săruri minerale (Zn, Mg, K, Ca) care au un rol esenţial în întărirea sistemului imunitar şi ca barieră contra virusului gripei.

După scăderea febrei este indicat vinul de cireşe (1 kg fructe la 1 litru vin şi câteva linguri de zahăr), care se fierbe 10 minute şi se consumă câte un păhărel (50 ml) înainte de mesele principale.

Raţiile de alimente la masă vor fi mai reduse, pentru ca organismul să poată lupta împotriva bolii şi să nu facă consumuri energetice suplimentare în digerarea excesului de alimente.

Se va evita consumul de afumături, mezeluri, grăsimi animale, exces de ouă, conserve, fasole uscată, condimente iuţi, cafele şi băuturi alcoolice tari.

Împachetări cu oţet de mere în cazul copiilor mici

Bolnavul va evita locurile aglomerate, mai ales unde sunt persoane contaminate de gripă. La declanşarea bolii se impune un repaus la pat timp de minimum 3 zile, de preferat în poziţie şezând, într-o încăpere bine aerisită şi încălzită.

La copiii mici cu febră mare se fac împachetări cu oţet de mere şi apă (1:1) sau băi generale cu apă la temperatura sub 350C pe durata de maxim 5 minute; după baie se pun comprese cu suc de lămâie îmbibat pe o pânză pusă în jurul gâtului şi pe piept, peste care se înfăşoară un şal din lână, cu urcare imediată în pat pentru a declanşa transpiraţia.

O măsură importantă de prevenire şi combatere a gripei constă în vaccinarea antigripală, în perioadele cu riscuri evidente de epidemii sau pandemii, mai ales la copii, adolescenţi slăbiţi, diabetici şi vârstnici peste 65 de ani.