Tratamentul naturist al sclerozei multiple

• E-mail
• Print
• RSS
• digg Facebook Twitter Stumble Reddit del.ico.us Buzz
• Text

Numită şi leuconevraxită, este o afecţiune foarte gravă a sistemului nervos central,

care survine, în special, la vârste tinere, între 18-30 de ani, provocând un handicap motor greu de suportat.

Boala constă din apariţia unor multiple leziuni, cu distrugerea învelişului alb ce acoperă creierul, măduva spinării şi fibrele nervoase. La început, aceste leziuni sunt de mărimea unei gămălii de ac, dar, prin extindere, afectează suprafeţe în continuă creştere. Leziunile pot fi provocate pe cale mecanică, printr-un traumatism local, în urma unei infectări virotice eruptive (pojar, varicelă, scarlatină, intoxicaţii ale sângelui) sau după un regim alimentar necorespunzător, care a intoxicat organismul şi l-a lipsit de elementele nutritive vitale. Uneori, boala se transmite ereditar, de la părinţi cu carenţe mari în elemente vitale, fapt confirmat statistic. Ca factori favorizanţi în declanşarea bolii sunt considerate avorturile şi intoxicaţiile de sarcină.

În România, boala este destul de rară, aproximativ 40-50 de cazuri la 100.000 de locuitori, mult mai redusă decât în ţările din Europa Occidentală. S-a constatat însă o frecvenţă mai mare în judeţele din jumătatea nordică a Moldovei şi din nord-vestul Transilvaniei, ceea ce este greu de explicat.

În general, femeile sunt de 2-3 ori mai afectate decât bărbaţii, din cauza unui sistem imunitar mai slab faţă de antigenii cerebrali. Datele statistice arată o frecvenţă mai mare la lucrătorii cu metale grele şi solvenţi organici şi cei din industria hârtiei, pielăriei şi a vopselelor.

Simptomele tipice de manifestare sunt: tulburări de echilibru şi de coordonare a mişcărilor, dereglări de vorbire (bâlbâială) şi de vedere, crize cu dureri violente, paralizii, amorţeli şi tremurături ale membrelor şi ale capului, oboseală fizică şi intelectuală, ameţeli, vertij, cefalee, incontinenţă urinară şi tulburări psihice cu apatie generală.

Boala este însoţită adesea cu starea de „împietrire a sufletului“, cauzată de pierderea oricărei urme de speranţă şi a unor conflicte interne între ambiţiile bolnavului şi posibilităţile de realizare în viaţa cotidiană.

Remedii naturiste pentru ameliorarea bolii

Tratamentele au menirea să mărească intervalele dintre crize şi să reducă gradul de nocivitate al acestora, paralel cu o revigorare a sistemului imunitar. Pentru aceasta se vor asana toate infecţiile din organism (dentare, renale, genitale, gripe, sinuzită, amigdalită) şi se va respecta un tratament adecvat, completat cu regim alimentar şi de viaţă strict controlate. Prin aceasta, boala poate fi ţinută sub control, urmărind o ameliorare treptată.

Tratamentele fitoterapeutice sunt de lungă durată şi apelează la numeroase specii de plante medicinale, administrate separat sau în amestecuri.

Pentru uz intern se prepară:

- infuzie din frunze de salvie (câte două căni în două zile pe săptămână, luni şi joi) ;

- infuzie din herba de creţişoară (câte trei căni în două zile pe săptămână, marţi şi vineri) ;

- infuzie din herba de coada şoricelului (câte două căni în două zile pe săptămână, miercuri şi duminică) ;

- macerat timp de 8 ore de vâsc alb (o linguriţă la 200 ml de apă rece, din care se bea câte o cană pe zi, sâmbăta) ;

- decoct din flori şi frunze de soc la 250 ml de apă fierbinte care se lasă să dea în clocot, se strecoară şi se bea câte o ceaşcă înainte de mesele de dimineaţă şi seara ;

- infuzie dintr-un amestec format din: flori de păducel (4 linguri), flori de muşeţel (4 linguri), frunze de vâsc (4 linguri) şi usturoi (3 căţei); se iau două linguri de amestec la 250 ml de apă clocotită, se infuzează o oră, se strecoară şi se beau trei ceşti pe zi, înainte de fiecare masă;

- infuzie din amestecul format din: creţişoară (40 g), coada calului (40 g), salvie (30 g), cimbrişor (30 g), coada şoricelului (30 g), urzici (30 g), ciuboţica cucului (20 g) şi sunătoare (20 g); din acest amestec se ia o linguriţă la 250 ml de apă clocotită, care se infuzează două minute, se strecoară şi se beau două căni pe zi, cu adaos de bitter suedez şi cinci picături de măcrişul iepurelui (la fiecare cană);

- infuzie din amestecul format cu tătăneasă (30 g), trifoi roşu (30 g), salvie (20 g), sunătoare (20 g), roiniţa (20 g), isop (10g ), lavandă (10 g), rozmarin (10 g), ventrilică (10 g); din amestec se ia o linguriţă la 250 ml de apă clocotită care se infuzează două minute, se strecoară şi se beau două căni pe zi cu adaos de bitter suedez (o linguriţă).

Tratamente externe

- tincturi de tătăneasă, mentă, arnică sau traista ciobanului, sunătoare sau cimbrişor, aplicate alternativ pentru frecţionarea zonelor afectate, de două-trei ori pe zi;

- uleiuri de sunătoare, cimbrişor, gălbenele sau muşeţel, câte 4 grame macerate la cald în 500 ml de ulei, folosite pentru masaje pe coloana vertebrală; se menţine de două-trei ori pe zi;

- băi calde (nu fierbinţi) de şezut cu muguri de pin, coada calului, cimbrişor, arnică şi urzică, câte 50 g la 5 litri de apă, făcute o dată sau de două ori pe săptămână, prin rotaţie. Combinaţiile pentru băi mai pot fi făcute cu sunătoare, salvie, traista ciobanului şi coada şoricelului (câte 50 g din fiecare în 5 litri de apă). Sunt recomandate şi băile de şezut cu paie de ovăz tocate (400 g fierte timp de 40 de minute în 6 litri de apă). Cele mai reconfortante băi generale se prepară dintr-un amestec din cimbrişor, cetină de conifere, coada calului şi flori de câmp (800 g la baie).

La fel de utile sunt şi cataplasmele calde cu terci din coada calului şi coada şoricelului, aplicate de trei ori pe zi, pe zona lombo-abdominală, compresele cu bitter suedez aplicate timp de 30 de minute, zilnic, pe coloana vertebrală şi pe grupele musculare spastice sau perna umplută cu pedicuţă, ţinută pe zonele dureroase.

Consumaţi cât mai multe crudităţi

Alimentaţia va fi strict controlată, pentru îmbunătăţirea digestiei şi normalizarea metabolismului.

Zilnic, la prânz şi seara, se recomandă un amestec din 300 ml suc de morcov, 100 ml suc de sfeclă roşie, 50 ml suc de ţelină, 20 ml suc de ridichi negre şi 20 ml suc de cartofi, pe o durată de două luni, după care se vor consuma câte două mese de crudităţi pe zi.

În primăvară se face o cură cu suc de orz verde şi cu tije de păpădie.

La mesele zilnice se vor consuma legume proaspete (spanac, salată, varză albă, varză roşie, morcovi, ţelină, pătrunjel rădăcini) sau peşte, ficat, carne slabă de pasăre şi vită, cartofi, orez, produse lactate, uleiuri vegetale, ouă (4 pe săptămână), pâine integrală (numai 1-2 felii pe zi), grâu încolţit, produse apicole (miere de albine, polen, apilarnil), drojdie de bere uscată, polivitamine (mai mult vitaminele B), nuci, migdale, stafide, fructe proaspete, sucuri şi compoturi, minimum doi litri de apă zilnic. Pentru deschiderea poftei de mâncare este indicată o salată de varză murată cu puţin chimen şi untdelemn, care se consumă ca felul întâi la mesele de prânz şi seară.

După placul pacientului se propune un amestec de: grâu germinat (200 g), fulgi de ovăz (100g), pâine graham (100 g), un ou fiert şi un litru de lapte dulce.

Se exclud din alimentaţie carnea de porc, grăsimile animale, slănina, untul, smântâna, brânza grasă, conservele, zahărul alb şi produsele zaharoase concentrate, precum şi băuturile alcoolice.

Optimism şi atitudine pozitivă

Regimul de viaţă impune anumite condiţii obligatorii ca:

- evitarea frigului şi a umezelii;

- evitarea oboselii fizice şi nervoase;

- tratarea diverselor infecţii interne;

- gimnastică medicală de recuperare, în interior şi în aer liber, cu mişcări uşoare şi masaje pe grupe musculare pentru stimularea circulaţiei sanguine;

- baie de soare;

- evitarea supărărilor şi a stărilor tensionate cu persoanele din jur;

- asigurarea suportului emoţional din partea familiei, cu asistenţa socială şi sanitară necesară, manifestând multă înţelegere, răbdare şi siguranţă.

Atitudinea pacientului faţă de boală va trebui să fie permanent constructivă:

- nu trebuie să se simtă vinovat;

- să facă mişcări permanente în care să antreneze organele afectate şi să se preocupe de menţinerea stabilităţii corpului, atât în picioare cât şi în şezut;

- să nu neglijeze igiena intimă;

- să caute prieteni adevăraţi, care să-i înţeleagă starea psihologică;

- să dea frâu liber speranţelor de viaţă şi planurilor de viitor în care să găsească noi satisfacţii personale;

- să elimine sentimentele de stres, teamă, mânie, pe care să le înlocuiască cu credinţa religioasă în vindecare.