Bolile de inimă fac, anual, milioane de victime

• E-mail
• Print
• RSS
• digg Facebook Twitter Stumble Reddit del.ico.us Buzz
• Text

Intrarea în iarnă, cu eventuale scăderi accentuate de temperatură, poate constitui un factor important de creştere a riscului de apariţie sau agravare a unor boli cardiovasculare, punând în pericol funcţionarea normală a inimii. Din cauza acţiunii factorilor nefavorabili, bolile de inimă fac, anual, milioane de victime, indiferent de vârstă. Principalele afecţiuni cardiace grave care duc la scurtarea nedorită a vieţii sunt angina pectorală, cardiopatia ischemică, insuficienţa cardiacă şi infarctul miocardic.

Angina pectorală, cea mai gravă afecţiune cardiacă

Boala constă din crize foarte dureroase, de intensităţi variate, apărute la nivelul musculaturii inimii şi al arterelor coronare care irigă inima, cu reflexe spre umărul, omoplatul şi braţul stâng sau către abdomen şi stern (descrise de bolnav ca o gheară profundă, care strânge tot pieptul) cu arsură şi sfâşiere, localizate precordial sau retrosternal.

Există şi angină cu orar fix care survine în cursul nopţii, după ora 2.00, mai ales la bolnavul aflat în stare de repaus, dar care a avut un eveniment dur în cursul serii anterioare. Se manifestă prin dureri intense şi foarte agresive, cu accentuarea tahicardiei ventriculare, stare de anxietate cu frică de moarte iminentă şi cu risc mare de deces subit. Din fericire, această criză durează cel mult 5 minute, astfel că totul poate să revină la normal, cedând mai uşor după tratamentul cu nitroglicerină.

În general, boala este cauzată de o îngustare, organică sau spastică, a arterelor coronare, ceea ce diminuează aportul de sânge şi de oxigen la nivelul miocardului (muşchiul inimii).

Frecvenţa durerilor este mai mare noaptea şi dimineaţa (decât în cursul zilei), mai ales în momentele de activitate foarte intensă (atenţie la muncitorii din schimburile de noapte).

Ca măsuri de prevenire se impune evitarea unei munci fizice exagerate (ridicări de obiecte grele), efort intelectual extrem efectuat în orele de noapte, urcatul scărilor, sport de performanţă, alergări în forţă (ex. după vehicule), mersul grăbit pe distanţe mari şi pe terenuri în pantă.

Sunt cazuri când crizele se declanşează după treceri bruşte la temperaturi extreme (geruri, frig cu umezeală şi vânt, caniculă), după mese copioase de seară, exces de alcool şi tutun, act sexual forţat. Nu se poate neglija efectul stărilor emotive intense (certuri, supărări, decese şi înmormântări în familie, divorţuri, vizionarea pasională a unor competiţii sportive sau a unor filme de groază).

Criza anginoasă mai poate fi provocată de unele medicamente, chiar banale, cum ar fi cele care se iau în cazul înfundării nasului.

Simptomele anginei pectorale

În afara durerilor cu localizare bine definită, pot să apară aritmii accentuate (palpitaţii, extrasistole, tahicardie), ameţeli, migrene, vertij, uşurinţa de a cădea din picioare, suflu greu la cel mai mic efort, oboseală, paloare, tulburări de vedere, transpiraţii reci, anxietate, greaţă însoţită de vomă.

Un semnal îl constituie apariţia unei dureri persistente la ultimele două degete de la mâini, lipotimie şi sincopă (prin insuficienţă circulatorie cerebrală tranzitorie).

Incidenţa anginei pectorale poate fi şi mai mare la persoane care au ascendenţa bolii moştenită în familie, precum şi la cei suferinzi de hipertensiune arterială, obezitate severă, fumători înrăiţi şi cu valori mari de glicemie şi colesterol în sânge, inclusiv cu tulburări în metabolismul grăsimilor, care sunt moştenite genetic pe cale maternă.

Statisticile arată că frecvenţa bolii este mai mare la persoane adulte, după vârsta de 50-60 de ani, în special la bărbaţi. Deşi se comentează că femeile sunt scutite de această boală, s-a constatat că este la fel de periculoasă ca şi la bărbaţi, întrucât 2% dintre femeile cu vârste între 45 şi 89 de ani au angină ca prim simptom al afecţiunilor cardiace, iar 1 la mie ajung chiar la infarct miocardic.

Stabilirea precisă a bolii se face în spital prin unele investigaţii de specialitate: electrocardiograma, teste de efort cu ajutorul unui covor rulant sau cu bicicletă medicală, ecocardiografie şi o formă mai complexă de evaluare numită angiografie coronariană care poate indentifica locul şi mărimea stenozelor prezente pe vasele sanguine.

Cardiopatia ischemică

Este o boală care afectează arterele coronare în urma micşorării diametrului interior. Drept urmare se reduce cantitatea de sânge care irigă miocardul şi prin aceasta scade aportul de oxigen, acizi graşi şi glucoză sub pragul de funcţionare a muşchiului inimii.

Reducerea fluxului de sânge se numeşte ischemie, iar modificările cardiace produse de ischemie se numesc cardiopatie.

Irigarea insuficientă cu sânge oxigenat la nivelul muşchiului cardiac se produce atât în situaţii de efort fizic (insuficienţă cardiacă compensată), cât şi în stare de repaus (insuficienţă cardiacă decompensată).

Cardiopatia ischemică poate rezulta şi prin consumul exagerat de oxigen de către miocardul hipertrofiat, din cauza unei hipertensiuni arteriale şi a unei stenoze aortice severe. Poate fi şi efectul scăderii capacităţii de transport a oxigenului, în cazul anomaliilor apărute în structura hemoglobinei, cu creşterea carboxihemoglobinei.

Factorii de risc în declanşarea cardiopatiei sunt legaţi de unele malformaţii anatomice ale inimii, de dereglări endocrine (hipertiroidism), de existenţa diabetului zaharat, a colesterolului „rău“ (LDL) sau de un regim greşit de alimentaţie (cu consum ridicat de grăsimi animale) şi un regim necorespunzător de viaţă cu stres, fumat exagerat şi obezitate. La asocierea mai multor factori, riscul apariţiei cardiopatiei creşte de 3-10 ori. În aceste situaţii, muşchiul cardiac dă semne de oboseală prematură, dureri în piept, simptome de ateroscleroză, hipertensiune arterială, palpitaţii, senzaţie de sufocare şi nevroze cardiace.

Insuficienţa cardiacă

Este un sindrom funcţional cauzat de boli cardiace şi extracardiace, care determină incapacitatea inimii de a pompa în corp un debit de sânge corespunzător necesităţilor metabolice generale, atât în condiţii de repaus, cât, mai ales, la efort fizic.

Boala constituie o problemă majoră de sănătate, cu frecvenţă de 1-2% din populaţie, provocând o mortalitate de 50% în intervalul de 5 ani după diagnosticare.

Insuficienţa cardiacă congestivă (I.C.C.) este o etapă superioară de evoluţie a afecţiunilor cardiace, cauzată de contracţiile deficitare ale miocardului.

Printre cauzele bolii pot fi menţionate:

- hipertensiunea arterială şi hipertensiunea pulmonară care lezează inima şi vasele sanguine;

- ateroscleroză coronariană;

- cardiopatia ischemică şi reumatismală;

- pericardite;

- creşterea nivelului de colesterol din sânge cu formarea de plăci de grăsime pe periţii interiori ai vaselor sanguine, cu rol în reducerea fluxului de sânge;

- diabetul zaharat cu exces de glicemie;

- obezitate sau anemie severă;

- tabagism şi alcoolism în exces;

- izolare socială care declanşează depresie psihică şi anxietate;

- inactivitate fizică sau, invers, activitate fizică şi intelectuală exagerată;

- presiune psihică şi stres la locul de muncă;

- consum excesiv de sare, diuretice.

Simptomele principale ale I.C.C. sunt: senzaţie de sufocare, oboseală la eforturi mici, insuficienţa renală şi formarea de edeme cardiace, cu umflarea membrelor inferioare prin reţinere de lichide în exces.

Infarctul miocardic, a treia cauză de deces

Cunoscut şi sub denumirea de atac de cord, infarctul este boala cea mai severă şi mai frecventă a inimii, cu potenţial letal, fiind principala cauză de spitalizare a persoanelor de peste 65 de ani şi a treia cauză de deces în ţările occidentale. Peste 25% dintre decesele cardiovasculare sunt cauzate de infarctul miocardic.

Afecţiunea constă dintr-o necrozare a unei părţi din muşchiul inimii, ca urmare a blocării circulaţiei sângelui în arterele coronare, care asigură irigarea miocardului. Blocarea totală sau parţială a aprovizionării cu sânge apare ca urmare a formării unui cheag de sânge (tromb) sau a unei bule de grăsime (embol).

Simptomele infarctului sunt multiple, cea mai relevantă fiind durerea retrosternală foarte severă, cu iradieri spre umăr, gât şi maxilarul inferior, produse de un atac de cord, care durează, de obicei, mai mult de 10 minute. Există şi alte simptome, sufocare, ameţeală, respiraţii scurte şi frecvente, transpiraţii reci, paloare, bătăi neregulate de inimă, greaţă şi vome.

Mare importanţă are momentul identificării fazelor iniţiale ale infarctului miocardic, precum şi intervenţia făcută în primele ore după diagnosticare. Orice oră de întârziere micşorează şansele de vindecare, ceea ce conduce spre un final dramatic.

Din fericire, statisticile arată că frecvenţa apariţiei infarctului miocardic a scăzut în ultima perioadă de timp, ca şi numărul de decese provocate de atacurile de cord.

Tratamente fitoterapeutice

În consumul intern, deosebit de eficiente sunt ceaiurile (infuzii sau decocturi) preparate din plante, separate sau în amestecuri. Acestea se îndulcesc cu miere şi se servesc, călduţe, în timpul crizelor sau câte 2-3 căni pe zi şi se fac din:

- flori, frunze şi fructe de păducel cu acţiuni favorabile în angina pectorală, cardiopatia ischemică, vasodilatator coronarian şi periferic, aritmii, fibrilaţii, hipertensiune arterială, ateroscleroză, miocardită, fluidificarea sângelui şi creşterea permeabilităţii vaselor şi arterelor;

- flori de arnică, lavandă, soc, tei, coada-şoricelului, lăcrămioare şi mac roşu;

- frunze de anghinare, cu efecte terapeutice în angina pectorală şi insuficienţa cardiacă cu edeme;

- frunze de coacăz negru, afin, mentă, roiniţă, pătrunjel, mărar, leuştean, degeţel, frasin, zmeur;

- herba de talpa-gâştei, bogată în heterozide cardiotonice, cu efecte în nevroze cardiace, tahicardie, hipertensiune arterială, angină pectorală şi în reglarea bătăilor inimii după stări nevrotice;

- herba de saschiu, rostopască, cimbrişor, traista- ciobanului, coada-calului, cicoare, rozmarin;

- fructe de hamei, măceş, fenicul, chimion;

- rădăcini de valeriană, cu efecte sedative, antispastice, hipotensive şi tonice asupra muşchiului cardiac şi în nevroze cardiace;

- bulbi de usturoi.

Preparate naturiste recomandate

Tincturile preparate în concentraţie de 20% în alcool 400 din care se iau câte 20 picături de 3 ori pe zi, într-o cură de o lună, cu pauze de câte o săptămână, folosind plante de păducel, roiniţă, valeriană, degeţel, usturoi, zmeur (frunze) şi măceşe.

Extracte şi macerate din amestecul cu păducel, usturoi, vâsc, având efecte în prevenirea infarctului miocardic, reducerea hipertensiunii, a colesterolului din sânge şi a pericolului de tromboză.

Extracte din muguri de corn (luate în prima săptămână) şi muguri de arin negru (luate în a doua săptămână), cu efecte contra sechelelor infarctului miocardic.

Extracte din muguri de sânger pentru prevenirea stării de preinfarct şi de arterită la nivelul membrelor inferioare.

Ulei de cătină albă, luând câte 1-2 linguriţe de 2-3 ori pe zi, înainte de fiecare masă principală, cu puţină miere de albine.

Ulei din seminţe de struguri, macerate timp de 14 zile.

Vin tonic, preparat din 10-12 tulpini de pătrunjel, puse într-un litru de vin cu adaus de 2 linguri oţet de vin; se fierbe 10 minute, se adaugă 2 linguri de miere şi se consumă zilnic câte 2-3 linguri.

Vin tonic de rozmarin, preparat din 150 grame frunze verzi, tocate mărunt, macerate într-un litru de vin timp de 4 zile, din care se beau câte 2 păhărele zilnic, la prânz şi seara.

Vin tonic de ciuboţica- cucului, obţinut din 100 g flori proaspete, tocate mărunt, macerate într-un litru de vin alb, timp de 14 zile; din acesta se vor lua câte 3 linguri pe zi, cu 30 minute înainte de mesele principale.

Sirop de coacăze negre, preparat din 500 grame fructe uscate la 1 litru apă, care se fierbe 15 minute la foc mic, se strecoară cu stoarcere prin tifon, se adaugă 250 g zahăr şi se fierbe din nou până la consistenţa unui sirop; se consumă câte o linguriţă, de 3 ori pe zi, având acţiune sedativă.

Pentru uz extern se recomandă comprese şi unguente cu gălbenele, aplicate pe zona inimii, precum şi băi calde la 40 grade C, la mâini şi picioare, timp de 15 secunde, repetate de câteva ori până la ameliorarea durerilor cardiace.

Sarea acţionează ca o grenadă pentru vasele sanguine

La bolnavii cu afecţiuni cardiace grave se impune modificarea dietelor alimentare în limite hipocalorice, cu evitarea produselor care furnizează depuneri pe arterele coronare a grăsimilor şi a esterilor de colesterol.

Între alimentele interzise pot fi menţionate: grăsimile animale, şuncă şi costiţă afumată, carne roşie (de porc şi vită), creier, rinichi, ficat, mezeluri, cârnaţi, afumături, conserve, murături, gălbenuş de ou, smântână şi lapte gras, brânzeturi grase şi sărate, condimente iuţi, ciocolată, îngheţată, dulciuri rafinate, alcool şi cafea în exces şi ape minerale bogate în sodiu.

Sarea pare a acţiona ca o grenadă pentru vasele sanguine, întrucât excesul de alimente sărate sporeşte riscurile cardiovasculare.

La un om sănătos, necesarul de sare este de maxim 6 grame pe zi, iar la cardiaci nu trebuie să depăşească 3-4 grame zilnic. Multe persoane, în timpul mesei, asociază sarea cu alţi factori de risc cum ar fi grăsimile animale (şunca consumată cu murături şi stropită cu mult alcool sau cafea).

Dietă vegetariană şi cât mai puţină cafea

Se impune multă atenţie la consumul de cafea, mai ales când este însoţită de alcool şi multe ţigări. Statisticile arată că bărbaţii consumatori a peste 5 ceşti de cafea pe zi prezintă un risc de îmbolnăvire a inimii de 2,8 ori mai mare decât la neconsumatori.

În prevenirea şi combaterea bolilor coronariene se recomandă introducerea unei diete zilnice cu predominanţă vegetariană (legume şi fructe), sărace în grăsimi saturate şi cu conţinut ridicat în antioxidanţi cum sunt vitaminele E, C, B6, B12, acidul folic, carotenoizii, flavonoizii, vinul roşu, seleniul, magneziul etc.

Dintre legumele proaspete să nu lipsească verdeţurile (pătrunjel, spanac, mărar, ceapă, usturoi, cimbru, busuioc), apoi morcov, ţelină, sfeclă roşie, varză, hrean. Dintre fructe sunt indicate a se consuma mere, pere, struguri, pepeni verzi, zmeură, lămâi, portocale, grapefruit, banane etc., care sunt bogate în vitaminele C şi B şi au rol în blocarea depunerii acidului lactic în miocard.

Este deosebit de valoros regimul alimentar respectat de populaţia din jurul Mediteranei, care consumă, zilnic, mult peşte, ulei de peşte şi de măsline, toate acestea bogate în acizi graşi polinesaturaţi.

În afară de legume şi fructe se mai adaugă, în hrana zilnică, carne slabă şi proaspătă de pasăre şi peşte pentru a satisface necesarul de proteine, carnea fiind fiartă sau friptă la grătar.

Sunt admise, de asemenea, laptele degresat, iaurtul, brânzeturile cu procent scăzut de grăsimi şi supele sau sosurile cu orez sau cu legume fierte (fasole păstăi, mazăre boabe).

Respectaţi ora mesei

Paralel cu respectarea strictă a dietei nutriţionale este necesar să se adopte unele reguli în programul alimentar:

- respectarea unei scheme fixe de mese în cursul zilei, desfăşurată într-un mediu liniştit, fără stres şi fără stări tensionate;

- reducerea cantităţii de alimente prăjite (în untură sau chiar în uleiuri vegetale), a produselor murate, fermentate, conservate şi cu aport ridicat în grăsimi animale;

- mestecarea completă a hranei;

- nu se beau lichide în timpul mesei deoarece se îngreunează digestia.

Zilnic, timp de 1-2 săptămâni pe lună, se recomandă să se înghită câte un căţel de usturoi, cu 30 minute înainte de mesele principale.

În celelalte săptămâni ale lunii se vor consuma drojdie de bere (40 g pe zi), fulgi de ovăz, borş de putină şi oţet de mere. În aceste zile se vor lua 1-2 linguri de uleiuri vegetale (de măsline, floarea-soarelui, porumb, soia), care au un conţinut bogat în acizi graşi nesaturaţi, cu rol important în scăderea colesterolului din sânge.

În toate afecţiunile cardiace grave, este indicat ca o zi pe săptămână să fie declarată zi de descărcare, iar lunar să fie 2-3 zile de post de curăţire în care se vor consuma numai legume proaspete, fructe crude şi sucuri naturale.

Poluarea, un pericol major pentru cardiaci

După declanşarea afecţiunilor cardiace grave se impune un repaus absolut la pat, timp de 6-8 zile, cu internare într-o secţie de terapie intensivă, sub supravegherea atentă de specialitate. După servirea mesei se impune odihnă, ştiind că efortul necesar digestiei preia o parte din sângele de la inimă şi îl dirijează spre organele digestive.

Sub controlul permanent al familiei, se vor evita conflictele, solicitările nervoase, stările stresante, emoţiile puternice, stările de anxietate, depresiile psihice, nopţile nedormite.

Se va înlocui viaţa sedentară în pat sau în faţa televizorului cu un program echilibrat de activitate (maxim 6-8 ore pe zi), armonizat cu odihnă şi somn de 8-9 ore în fiecare noapte.

Relaxarea zilnică se va face prin mişcare moderată, gimnastică acasă, exerciţii fizice uşoare, alergări uşoare, ciclism de agrement, înot şi mers pe jos (circa 3-5 km pe zi) în aer nepoluat. Se va profita de efectul zilelor însorite ştiind că lumina solară îmbunătăţeşte sistemul circulator şi întăreşte muşchii inimii.

Un factor declanşator al bolilor cardiace îl constituie poluarea mediului, cu efecte negative asupra funcţionării inimii, crescând cu 40% riscul de avansare a bolii până la infarct, mai ales în prezenţa unor poluanţi foarte periculoşi (monoxid de carbon, dioxid de sulf, dioxid de azot şi particule grosiere în suspensie).

La apariţia crizelor de noapte se va corecta poziţia corpului, cu capul şi trunchiul ceva mai ridicate, astfel ca inima să facă un efort mai redus la pomparea sângelui.

Bolnavii de inimă vor evita impactul cu frigul care contractă muşchiul inimii, precum şi eforturile fizice şi intelectuale exagerate, inclusiv sporturile de performanţă sau ascensiunile la mare altitudine (la munte sau chiar cu avionul). De altfel, în momentul crizelor anginoase şi a atacului de cord se va înceta orice activitate.

Bolnavul va renunţa definitiv la fumat şi îşi va controla consumul produselor care îi dăunează.

În funcţie de recomandările medicilor cardiologi se vor administra tratamente cu:

- vasodilatatoare (Nitroglicerină, Persantil, Miofilin, Enapril);

- sedative (Mialgin, Algocalmin);

- antiaritmice (Xilină, Heparină);

- anticoagulante (Trombostop);

- tonicardiace (Depamină).

Este bine ca zilnic să se consume aspirină (în doze reduse) cu efecte antiagregante, reducând riscul de formare a cheagurilor de sânge.