Mugurii de plop cei binefăcători

• E-mail
• Print
• RSS
• digg Facebook Twitter Stumble Reddit del.ico.us Buzz
• Text

Plopul este originar din Iran şi Turcia, de unde a fost aclimatizat de către arabi în tot bazinul Mării Mediterane. În tradiţia creştină se spune că din lemn de plop a fost făcută crucea Mântuitorului, pe care a purtat-o pe drumul Golgotei. Frunzele plopului tremură şi astăzi când îşi amintesc de acea crucificare.

Potrivit unei legende din Grecia antică, Hercule a purtat o coroană din frunze de plop după ce l-a eliberat pe Cerber, dulăul iadului, din împărăţia lui Hades – zeul morţii. Se consideră că una din feţele frunzelor ar fi mai întunecată datorită fumului şi cenuşii care s-a depus la trecerea prin iadul lui Hades.

În tradiţiile vechi, plopul era utilizat în ritualuri magice, însoţind omul prin călătoriile astrale spre cealaltă lume. De aceea, anticii confecţionau scuturi din lemn de plop, deoarece îl considerau un bun protector împotriva rănilor mortale. Magicienii utilizau mugurii de plop în ritualuri pentru dobândirea succesului în viaţă şi în lupte, pentru protecţia contra farmecelor. Mugurii s-ar găsi sub semnul lui Zeus, cel mai slăvit dintre zei, având virtutea de a conferi oamenilor vitejie, putere şi spirit de învingător.

În Irlanda, mugurii erau consideraţi ca simbol al vieţii veşnice şi se foloseau în ritualurile funerare, pentru a arăta că moartea nu era sfârşitul vieţii.

În prezent, plopul este răspândit pe toate continentele globului. În România ocupă un areal foarte vast, de la câmpie, pe dealuri şi coline joase, până în zonele submontane, la altitudini de 1.800 metri. Este frecvent întâlnit în păduri, poieni umede, zăvoaie, depresiuni, luncile râurilor şi Delta Dunării.

Îl găsim şi în parcuri sau în lungul şoselelor şi a liniilor de căi ferate, ca element decorativ, fiind preferat plopul piramidal (varietatea italică), cu coroana columnară. Este important de ştiut că plopul poate trăi până la 200 de ani. Din experienţa populară se spune că nu este indicat să ne adăpostim sub plop în timpul furtunii, deoarece plopul ar fi primul trăsnit.

Muguri vegetativi utilizaţi în scopuri medicinale

Plopul este un pom impunător, înalt de 25-35 metri, cu diametrul trunchiului de până la 2 metri. Coroana este largă şi rară, cu ramuri răsfirate, acoperite cu o scoarţă cenuşie, brăzdată longitudinal. Frunzele sunt rombic-ovate sau triunghiulare, lucioase pe ambele feţe. Florile au formă de mâţişori roşcaţi (cele mascule) sau verzi (cele femele).

În scopuri medicinale se folosesc muguri vegetativi, recoltaţi în lunile martie-aprilie, când încep să se umfle, înainte de creşterea frunzelor.

Mugurii sunt brun-gălbui, ovoizi, ascuţiţi la vârf, lucioşi, răşinoşi în interior, vâscoşi şi lipicioşi, ca nişte corniţe aşezate pe ramuri. Au miros plăcut, aromat şi cu gust amărui. Uscarea se face în straturi subţiri de 3-4 cm, în magazii uscate şi bine aerisite, pe rame acoperite cu hârtie sau pe scânduri, evitându-se lipirea lor.

Conţinut chimic diversificat

Mugurii de plop conţin:

- glicozide fenolice (populina, salicina) şi derivaţi ai acidului salicilic care favorizează evacuarea deşeurilor toxice;

- substanţe colorante de natură flavonică (crizina, textocrizina) cu efecte diuretice, antioxidante şi antiinflamatoare;

- uleiuri eterice compuse din betulen, humulen, cariofilen, cadinen, bisabolen, cu proprietăţi antiseptice şi antiinflamatoare;

- taninuri (cu acţiune astringentă), gume, rezine, ceruri, saponine (cu acţiune emolientă şi diuretică), lignani;

- acizi organici (malic, tartric, cinamic, propionic, galic);

- săruri minerale cu fier şi multe microelemente (zinc, cupru, cobalt, mangan, molibden, iod).

Răşina din muguri este o sursă vegetală de propolis şi de aceea se numeşte propolisul vegetal.

Proprietăţile terapeutice sunt corelate cu conţinutul chimic:

- antiseptice, antimicotice, astringente, cicatrizante, epitelizante;

- antiinflamatoare, calmante, analgezice, expectorante, diuretice, tonice, diaforetice;

- balsamice, aromatizante în băi.

Tinctura de muguri, bună pentru afecţiunile respiratorii

Acţiunile specifice ale mugurilor de plop au fost valorificate încă din vremurile îndepărtate, datorită virtuţilor terapeutice constatate în decursul timpului.

În afecţiunile respiratorii, mugurii de plop au efecte benefice în bronşite acute şi cronice, astm bronşic, tuse de diferite etiologii, traheită, laringită, dureri de gât, gripă, guturai, hemoragii pulmonare şi tuberculoză.

Se recomandă tinctura din muguri (câte 50-100 picături pe o bucată de pâine, de 4 ori pe zi sau 4 linguriţe de tinctură combinate cu 4 linguri de miere luând câte o linguriţă din oră în oră). Tratamentul are efecte de expectorant şi fluidizant al secreţiilor bronşice, antiviral, antiseptic şi stimulent imunitar.

Efect sedativ pentru reumatici

În bolile renale şi genitale se acţionează efectiv în eliminarea excesului de uree şi acid uric (la bolnavii de gută sau cu insuficienţă renală), în combaterea inflamaţiilor şi infecţiilor căilor urinare, cistite, pielocistite, uretrite, nefrite şi litiază urică.

Se recomandă tinctura de muguri (60 de picături dizolvate în miere, de 4-5 ori pe zi), cu efecte de eliminare a infecţiei, reducerea senzaţiei de arsură sau usturime la urinare şi pentru favorizarea cicatrizării ţesuturilor lezate şi inflamate.

La tratament se adaugă ceaiuri diuretice (tei, soc, măghiran) sau tinctură de ienupăr diluată în apă (1 linguriţă la ½ pahar cu apă) pentru stimularea diurezei, efectul fiind constatat după maximum 48 de ore.

În reumatism, spondiloză anchilozantă şi sciatică, tinctura prezintă acţiune sedativă (în dureri) şi antiinflamatoare (în artroze), datorită prezenţei salicinei. Se utilizează câte 50 picături de 4 ori pe zi, pe stomacul gol, într-o cură de 2-3 luni. Întrucât salicina este prezentă în mugurii de plop, în scoarţă de salcie şi în creţuşcă, este indicată utilizarea acestei combinaţii de plante cu efecte sporite în tratarea reumatismului.

În afecţiunile tumorale, fibrom, adenofibrom, chisturi şi cancere se recomandă tinctura din muguri de plop (câte 50 de picături luate intern de 4 ori pe zi). Extern se pun comprese cu tinctură pe zona afectată timp de 2 ore, la intervale de 2-3 zile. După ce se ridică compresa, pielea se ţine la aer liber timp de 15-20 minute şi se unge cu o cremă de gălbenele. În combaterea cancerului, mugurii au efecte în stimularea imunităţii, în reglarea hormonală şi acţiune citostatică directă. Se ia câte o linguriţă de pulbere de 4 ori pe zi, pe stomacul gol, într-o cură prelungită de minim 3 luni.

Comprese cu muguri pentru cicatrizarea rănilor

În afecţiunile digestive, tratamentele cu muguri sunt eficiente în ulcerul gastric, diaree, colite de fermentaţie şi de putrefacţie, helmintiază (infestare cu Giardia) şi anorexie (lipsa poftei de mâncare). Este eficace tinctura din muguri (50-100 picături) cu care se îmbibă bucăţele de pâine albă, uscată sau prăjită. De asemenea, se consideră oportună o cură de 3 săptămâni cu pulbere din muguri uscaţi (câte 3-4 linguriţe pe zi, pe stomacul gol).

În bolile sistemului nervos, tinctura (câte 50 picături de 3-4 ori pe zi) acţionează în dureri de cap, accese de febră şi stări de astenie fizică şi psihică.

În tratarea afecţiunilor dermatice s-au constatat cele mai diversificate efecte, mai ales în leziunile cutanate, răni dureroase, ulceraţii atone, ulcere varicoase, arsuri, degerături, acnee, herpes, bube dulci, eczeme, micoze, foliculită, hemoroizi, fisuri anale şi cancer de piele. Se aplică comprese cu tinctură de muguri care favorizează cicatrizarea şi vindecarea rapidă. După comprese se lasă zona în aer liber pentru a se zvânta, iar apoi se aplică un unguent din muguri pentru refacerea tegumentelor.

Tratamentele sunt recomandate şi în candidoze bucale şi vulvo-vaginale, în febre eruptive, crampe şi dureri musculare (la sportivi), tuberculoză cutanată şi crăpături de piele (buze, sfârcuri mamare, mâini şi călcâie).

Cum se prepară reţetele

Pentru uz intern:

- infuzie dintr-o linguriţă de muguri uscaţi la 250 ml apă clocotită; se infuzează acoperit 15 minute, se strecoară şi se beau 2-3 căni pe zi, având efecte expectorante (în astmul bronşic), diuretice, antiseptice (în inflamaţiile căilor urinare) şi calmante (în tratamentul cancerului);

- tinctură din 25 grame muguri zdrobiţi, care se macerează timp de 10 zile în 100 ml alcool 900; se iau câte 15 picături diluate în 50 ml apă, de 3 ori pe zi, cu o oră înainte de mese, contra bolilor respiratorii cu expectoraţii abundente, în afecţiunile vezicii urinare şi în hemoragiile interne;

- vin tonic din 100 grame muguri zdrobiţi, care se macerează timp de 10 zile într-un litru de vin alb; se adaugă 50 g coajă de lămâie sau de portocale şi se beau 3 pahare pe zi, înainte de mese, tratamentul fiind recomandat în caz de tuberculoză pulmonară;

- sirop din 10 ml tinctură din muguri de plop, 20 ml tinctură de roiniţă şi 200 ml sirop din fructe; se consumă câte o lingură de 4-5 ori pe zi în terapia bronşitei cronice;

- pulbere din muguri uscaţi şi măcinaţi fin, din care se ia câte o linguriţă rasă de 3-4 ori pe zi, prin ţinere sub limbă timp de câteva minute; se recomandă la persoanele care nu tolerează alcoolul din tincturi şi la suferinzii de ficat şi cancer. Pulberea are miros identic cu propolisul şi este bine tolerată de organism.

Pentru uz extern:

- infuzie concentrată din 200 grame muguri la 5 litri apă în clocot; se strecoară şi se toarnă în apa din cadă la temperatura de 370C pentru a face băi generale zilnice, în cure de 3 săptămâni, cu rol în vindecarea rănilor provenite din arsuri sau se fac băi de şezut contra hemoroizilor şi a fisurilor anale. Se mai foloseşte în comprese, cataplasme, gargare (în candidoze locale şi faringiene) şi spălături vaginale (pentru candidoze);

- tinctură din 20 g muguri zdrobiţi, maceraţi timp de 8 zile în 100 ml alcool 700 pentru cataplasme sau frecţii antireumatice şi în dureri articulare sau musculare (artroze, nevralgii, miozite, contuzii, luxaţii, scrântituri);

- unguent din 200 g muguri de plop uscaţi şi zdrobiţi în 500 g untură de porc, proaspătă şi nesărată, cu adaos de 50 g ceară de albine; se strecoară prin tifon şi se amestecă până la uniformizarea alifiei. Se utilizează prin ungere de 2 ori pe zi în tratarea afecţiunilor de piele (bube dulci, ulceraţii infectate, hemoroizi, fisuri dureroase) sau la inflamaţii reumatismale şi gutoase;

- uleiul din muguri se prepară la fel ca unguentul, dar în loc de untură şi ceară se foloseşte ulei vegetal (200 g muguri zdrobiţi se fierb timp de o oră pe baia de apă în 500 ml ulei de floarea-soarelui). Se foloseşte la ungerea regiunilor dureroase (răni, arsuri) sau la inflamaţii şi crăpături (hemoroizi, fisuri anale);

- pulberea din cărbune de plop (muguri sau ramuri tinere), simplă sau iodată (5%), se foloseşte intern ca absorbant şi antiputrid în tulburări de fermentaţie gastrointestinale, meteorism, miros urât al gurii şi al scaunelor, răni învechite şi urât mirositoare. Se aplică pe plăgi şi ulceraţii, mai ales cele supurate, precum şi la întreţinerea dinţilor prin frecare cu periuţa. Pusă în săculeţe mici, pulberea se introduce în vagin pentru tratarea cancerului uterin.

Alte utilizări

- În cosmetică şi parfumerie se folosesc extractele din muguri ca fixatoare de arome, înlocuitoare de labdanum în compoziţii balsamice şi orientale şi pentru tratarea tenurilor acneice.

- În alimentaţie se poate utiliza pentru aromatizarea unor băuturi alcoolice.

- Pentru dezinfectarea camerelor în care au zăcut bolnavii cu afecţiuni grave, eventual molipsitoare, se foloseşte afumarea cu muguri de plop puşi pe cărbuni aprinşi.

- Având proprietăţi asemănătoare propolisului se introduce în preparatele farmaceutice destinate tratării afecţiunilor pulmonare şi digestive.

- Uleiul şi unguentul din muguri de plop este eficient în medicina veterinară pentru tratarea crăpăturilor ugerului la vaci şi la scroafe.

- Lemnul de plop are capacitatea de a absorbi substanţele toxice (metalele grele) din sol.

- Lemnul de plop serveşte la confecţionarea placajului care se acoperă cu furnir estetic din lemn de paltin şi stejar.

- Mugurii de plop reprezintă preferinţa albinelor, care extrag materia primă pentru fabricarea propolisului. Acesta este utilizat ca un „chit“ pentru astuparea fisurilor din stup şi ca excelent antiseptic.